Mai mult decat orice, toamana trezește în psihicul nostru imagini complexe ale maturitații și declinului. În acest sens, culorile toamnei și simboluri ale maturitatii rodnice pot fi folosite pentru a exprima în ladițe sau vise marile procese ale devenirii personale, cum sunt procesul de individuare sau procesul alchimic. Simboluri ale maturității, plenitudinii și bogației toamnei pot fi folosite mai ales în exprimarea fazei de centrare/integrare a procesului de individuare, fază în care individul pornește în călătoria personală, de a deveni un individ complet, după ce a integrat și s-a eliberat de standardele colectivului. Pe de altă parte, simbolurile toamnei, ca imagini ale declinului, pot avea legatură cu etapa de putrefactio a procesului alchimic, în care ceea ce este trecător, putrezește, iar ceea ce este etern, este eliberat din vechile forme, pentru o nou renaștere.

Este posibil ca în această perioadă să regăsim în lădițele de sandplay și în vise teme legate de toamnă, cum ar fi: schimbarea, misterul, protecția și conservarea resurselor (interioare si exterioare), echilibrul contrariilor (echinocțiul de toamnă), doliul și renunțarea.

Schimbarea care plutește peste tot în aer aduce cu sine misterul neliniștior al viitorului și necesitatea renunțării la ceea ce a fost. Ne schimbăm pentru a merge mai departe și ne schimbăm pentru a rezista dificultăților. Renunțăm, poate cu frică sau melancolie, la ceea ce a constituit obisnuința și plăcerea noastă din trecut, la experiențele verii, ca și la experiențele copilăriei, ca să descoperim lucruri noi, să descifrăm misterele vieții, să ne adaptăm mai bine la cerințele interioare și exterioare și astfel să ne împlinim potențialul. Astfel frunzele care își schimbă culoarea și pe care apoi le regăsim așternute pe pământ pot anunța schimbarea, în vise și in lădițe. Împreună cu copacii învățăm să acceptăm prezentul și să renunțăm la ceea ce a fost.

Misterul însoțește întotdeauna schimbarea. Ce este de cealaltă parte a schimbării nu ne poate spune nimeni și, uneori, doar speranța și imboldul inconștient al Sinelui ne duc mai departe și ne ajută să învingem teama de necunoscut. În lădița de sandplay, prezența misterului se face simțită prin acele figurine și zone misterioase despre care clientul spune: “nu știu de ce am ales figurina asta sau nu știu ce se întamplă aici, dar mi s-a părut că se potrivește”. Ne putem întreba împreună cu clienții noștri: “Ce transformare se ascunde sub stratul de frunze care acoperă nisipul?”

Venirea toamnei aduce presimțirea iernii. Cum vom rezista?

În fața acestei întrebări, începem să observăm munca frenetică a animalelor pentru strângerea resurselor, căutarea adăposturilor pentru hibernare sau plecarea păsărilor. Oamenii își culeg recoltele, îsi pregătesc casele pentru iarnă și sărbătoresc abundența roadelor pământului. Sărbătoarea Recoltei este momentul în care suntem recunoscători și apreciem darurile naturii și realizările obținute. Ne deschidem inimile către abundența și dragostea din viața noastră. În imaginile din lădițe și vise resursele se adună, adăposturile și apărările se consolidează, sărbătorim și ne pregătim de transformare.

Un moment, dintotdeauna special, al toamnei este echinocțiul. Este momentul când ziua este egală cu noaptea, domnia soarelui cu domnia lunii, activitatea cu pasivitatea. Este momentul de echilibru și armonie, momentul de cumpană de dinaintea transformării. Se manifestă sub forma ordinei și armoniei, care prefigurează constelarea sinelui. Astfel că în lădițe sau în vise putem întâlni mandale, spirale duble sau forme ale totatlitații, perfect echilibrate.

După momentul echilibrului apare o inversiune a energiilor. Din nou Persefona coboară sub pămînt să își întâlnească soțul pe Hades, iar Demetra se ofilește de durere și își plânge suferința despărțirii, împreună cu întreaga natură. Ne amintim, din nou, că pierderea și doliul sunt implicate în schimbare. Sub influența zilei care scade și a frigului care crește, activitatea se reduce și apare o orientare spre casă și spre interior. Începem să intrăm sub dominația lunii și a principiului feminin. Este timpul sensibilitații, sezualitații și conectării. Este timpul pentru poezie, basme si povești.

Toate acestea fiind spuse, fie că ne dăm seama sau nu, toamna ne atinge sufletul și mintea, ne provocă să coborâm spre interior, la o nouă întâlnire cu sinele, pentru a ieși triumfători și mai maturi, de cealaltă parte a iernii.

Autor:

Cristina Boca,
Terapeut Sandplay,

Vicepreședintele IST România