Rosalind Heiko, Ph.D., (cunoscută ca Dr. Roz) este terapeut acreditat în metoda terapiei prin joc (Play Therapy), supervisor și formator în terapia Sandplay și consultant acreditat în hipnoză clinică (ASCH). Deține de asemenea certificare națională în psihologie școlară (NCSP). Este directorul clinicii Pediatric & Family Psychology, P.A., din Cary, NC, specializată în lucrul cu trauma, doliul și anxietatea, cu copii și familii. Dr. Roz este fondatorul organizației NC Play Therapy & Sandplay Training, iar în trecut a fost membru al Consiliului de administrație al Sandplay Therapists of America. A publicat capitole în câteva cărți importante din domeniul terapiei Sandplay și articole în Journal of Sandplay Therapy, cu evaluare inter pares.
Recent, în anul 2018, Dr. Roz a publicat o carte, A Therapist’s Guide to Mapping the Girl Heroine’s Journey in Sandplay, disponibilă pe Amazon aici.
O puteți vizita la adresa www.drheiko.com.
G. Deniz:
Dragă Dr. Roz, este o plăcere pentru mine să putem purta această conversație, care va fi publicată, cu permisiunea ta, pe site-ul www.sandplay.ro, al Institutului de Sandplay Therapy din România. Îți sunt recunoscătoare că ai acceptat să răspunzi la întrebările mele prin intermediul e-mailului. În primul rând, țin să îți mulțumesc pentru modul în care știi să fii o persoană atât de specială și un atât de bun professor, un ajutor real pentru comunitatea noastră de terapeuți Sandplay din România. Ne-ai fost aproape și ne-ai susținut procesul încă din primii ani ai formării noastre. Personal, am găsit în tine un model, o sursă reală de inspirație și compasiune. Mulțumesc.
Dr. Roz: Gabriela, este plăcerea mea să îți acord acest interviu. Sunt onorată să răspund. Sunt foarte atașată de comunitatea de sandplay din România.
G. Deniz: Pentru noii membrii ai comunității noastre, care nu au avut șansa să te întâlnească, aceata este o oportunitate de a te cunoaște mai bine și de a afla despre lucrurile pe care le faci tu în Sandplay. Ne-ai putea spune câteva cuvinte despre tine?
Dr. Roz: Sunt psiholog, sandplay terapeut și formator/supervizor, supervizor ca play terapeut, scriitoare – și în final, dar cel mai important – mamă și bunică. Este cea mai mare încântare din viața mea să lucrez în sandplay, să fac parte din comunitatea Internațională de Sandplay Therapy (ISST – https://www.isst-society.com/node/4), și să fiu membru fondator al noului grup de colegi minunați din Asociația Profesioniștilor de Sand Therapy din lume (worldsandtherapy.org). Cred că aspectele legate de co-transfer, conexiune și relația terapeutică dintre profesioniști și clienți reprezintă piatra de temelie, fundația pentru ceea ce este mai important în consolidarea încrederii și în procesul de vindecare.
G. Deniz: Cei mai mulți oameni consideră că Sandplay este o metodă a terapiei prin joc și cred că este potrivită în mod special pentru copii. Ce crezi că o recomandă pentru psihoterapia adulților?
Dr. Roz: Ce întrebare minunată! Play Therapy este o modalitate separată/diferită de a lucra cu copii și adolescenți. Există un proces de acreditare pentru această abordare, așa cum există unul și pentru Sandplay. Sandplay poate fi folosit pentru toate categoriile de vârstă – din momentul în care limbajul simbolic se dezvoltă la copiii mici. Are aplicabilitate universală, prin exprimarea simbolică a imaginilor în lădițele umplute cu apă și nisip. Terapeuții sandplay certificați cunosc puterea și valoarea muncii de a crea propria lor călătorie a eroului în nisip în cadrul unui “proces” – și de a parcurge întregul ciclu al călătoriei în nisip alături de un formator/terapeut care la rândul său a trecut printr-o experiență similară. De ce să limităm această experiență la copii? De asemenea, și adulții pot găsi un sens, un scop și curajul de a lucra cu proprile provocări prin exprimarea simbolică.
G. Deniz: Referitor la cartea pe care ai publicat-o recent, A Therapist’s Guide to Mapping the Girl Heroine’s Journey in Sandplay, ce fel de ghid ne oferi și în ce fel este călătoria eroinei în Sandplay diferită de cea a unui băiat?
Dr. Roz: Întotdeauna am avut dificulăți, reale, în a-mi găsi calea – orientarea spațială este o provocare pentru mine. Așa că, având posibilitatea să vizualizez o hartă a călătoriei în Sandplay, a avut mai mult sens pentru mine. Harta călătoriei în Sandplay ia forma unei mandale cu patru porți de ieșire, al cărei centru este un aspect al Sinelui. Aceste porți te conduc spre centru și în afara lui, Constelația Sinelui, prin etapele inițiale ale alegerii, pregătirea pentru călătorie și începutul acesteia (Căile); prin separarea Tensiunii Opușilor (Discernământ, cu întâlnirile cu ajutoarele/resursele și luptele interne și externe), prin integrarea acelor provocări (Armonie) și apoi aducând Bogăția Înțelepciunii și a Sinelui înapoi acasă, atât la nivel individual, cât și la nivelul comunității (Re-întoarcere). Modul în care fetele și băieții manifestă aceste aspecte ale călătoriei este deseori foarte diferit. Cartea mea se concentrează pe călătoria eroinei. Din păcate va trebui să citiți cartea pentru un răspuns mai complet – nu avem suficient spațiu aici!
G. Deniz: Trăim vremuri dificile, când oamenii de pe toate continentele sunt afectați de pandemie. Pentru mulți, acesta este un moment de pierdere și doliu. Cum pot terapeuții să ajute societatea în asemenea momente, cei mai mulți fiind izolați în case, încercând să mențină legătura cu clienții lor online? Fiind terapeut de familie, care sunt recomandările tale pentru a păstra contactul și a continua lucrul cu familiile și copiii?
Dr. Roz: Acesta este un moment foarte provocator. Pe lângă proprile anxietăți și frici pe care trebuie să le gestionăm, mai sunt și provocările pe care le avem ca părinți și ca psihoterapeuți. Câteodată putem face față acestor solicitări. Și câteodată avem nevoie să ne odihnim, să ne luăm timp să respirăm și să ne amintim care sunt principalele noastre valori ca terapeuți și să avem răbdare cu noi înșine. Avem nevoie să ne amintim să fim noi înșine, să fim prezenți cu și pentru clienții noștrii. Michael Moore vorbește despre susținerea reciprocă în cor: când avem nevoie să ținem o notă pentru mai mult timp, respirăm ritmic. Nu toată lumea cântă sau respiră în același timp. El spune, „muzica rămâne puternică și vibrantă… Împreună, putem susține un cântec lung, frumos pentru o perioadă de timp mai mare. Nu trebuie să faci totul, dar trebuie să îți adaugi vocea cântecului.” Ce mod minunat de a înțelege acest efort pe care îl întreprindem în procesul vindecării.
Am avut onoarea să vorbesc desprea acestea într-un interviu cu colega mea, Lynn Louise Wonders. Puteți să vedeți înregistrarea de 20 minute aici pe Youtube:
G. Deniz: Care ar fi, în opinia ta, un mod bun pentru părinți de a aborda subiectul cu copiii sau de a le răspunde la întrebările legate de moarte, virus și pierdere?
Dr. Roz: Există resurse foarte bune pe acest subiect pe care le voi atașa la acest interviu. Vă rog să le folosiți așa cum considerați. Sfatul meu pentru părinți este acela de a fi întotdeauna înțelegători/blânzi și clari, deschiși. Copiii pot înțelege non-verbal ceea ce este autentic. Ca părinte și bunică, spun adevărul – cât de blând posibil. Este un dar să poți primi atâta sinceritate din partea unei figuri autoritare. Aceasta transmite liniște, că toți suntem afectați, că împărtășim asta împreună, că nu suntem singuri. Aceasta este o mare consolare pentru suferintă și teamă. Ne ascultăm și ne mângâiem reciproc.
G. Deniz: Ca ultimă întrebare am păstrat una legată de simboluri și semnificații. Ai dori să ne împărtășești gândurile tale despre un simbol care apare mai frecvent în munca ta sau este mai prezent în viața ta în ultimul timp?
Dr. Roz: Îmi place asta! Da. Simbolul strălucirii luminii în intuneric. Putem suporta adevărul și claritatea acestui lucru – Am învățat pe masură ce am înaintat în vârstă că pot suporta mai mult decât am crezut, prin multe pierderi și multă bucurie. Legătura cu cei pe care îi iubesc, familia, prietenii – aceasta mă susține. Și râsul. Râsul ușurează întunericul din umbră. Așa cum spunea C.G. Jung, „…nimeni nu se luminează doar imaginându-și figuri de lumină, ci făcând întunericul conștient”. Așa că îmi trag respiratia, continui, știind că – bazându-mă – ceilalți vor respira și vor continua cântecul în forme noi.
G. Deniz: Îți mulțumesc foarte mult pentru răspunsurile oferite.
Resurse pentru părinți:
https://www.pbs.org/parents/thrive/how-to-talk-to-your-kids-about-coronavirus
https://www.montereybayaquarium.org/animals/live-cams/jelly-cam/
Worried About Coronavirus? Telling Stories Calms Anxiety in the Family
Compozitoarea și interpreta Sara Bareilles a transpus în muzică un poem minunat al poetei Mary Oliver:
https://www.instagram.com/tv/B95okeOJRTc/?igshid=kdh05dqux043